Pentru biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Neoria
Se vede în ziua cea mai de pe urmă a lui August, cum că în vremea binecredincioşilor împăraţi Mihail şi Teodora, a fost în Ţarigrad (Constantinopol) un Patrichiu, cu numele Antonie, care avea în casa lui o biserică frumoasă şi slăvită, zidită întru slava Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu într-un loc ce se zice Neoria. Pe care biserică, împăraţii cei mai dinainte fiind luptători de icoane, au dezgolit-o de toată bunăcuviinţa şi podoaba, după cum au făcut şi la celelalte biserici: au scos toate icoanele, şi numai cruci închipuia pe ziduri şi pe lemne, şi li se închina. Dar când a strălucit din nou dreapta credinţă, iarăşi a împodobit Patrichiul biserica aceea cu aur şi cu icoane, şi dedesubtul ei a zidit o mică baie spre mîngâierea trupească.
Deci, până trăia evlaviosul acesta Patrichiu, purta grijă de biserica aceea şi cheltuia ori la ce avea trebuinţă. Şi aşa sus se săvârşea preamărirea lui Dumnezeu totdeauna, iar dedesubt în baia aceea se făceau minuni de la darul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile pururea Fecioarei Maria, şi mulţi bolnavi ce se chinuiau de feluri de boale se vindecau. Iară înainte de a muri Antonie Patrichiu a lăsat baia aceea şi biserica în grija celor ce sau aflat atunci oameni iubitori de Dumnezeu, întru a sa pomenire, dar care fiind săraci şi neavând nici apă cu îndestulare, nici alt venit, încetu cu încetu a rămas în paragină. Şi murind aceia şi neavând altcineva dreptul să o înstrăineze a rămas neîngrijită. Iar baia jefuind-o unii şi alţii a rămas neîngrijită desăvârşit.
Iar biserica a rămas la un preot evlavios, care slujea cu toată osârdia, pentru că făcea multe minuni Preasfânta, şi avea norodul la acela evlavie, dându-i cele ce îi erau spre trebuinţă.
Iar după o vreme fericitul împărat Roman făcându-şi palate împărăteşti şi trebuindu-i multe materiale la zidirea lor şi înştiinţându-se pentru acest locaş al Nascătoarei de Dumnezeu, cum că are multe materiale, avea de gând să o strice. Iar Născătoarea de Dumnezeu ceea ce purt grijă de acel locaş nu a trecut cu vederea gândul împăratului. Căci în noaptea aceea s-a arătat celui ce conducea lucrările, şi altui oarecare tânăr ce era rudă cu el şi le-a zis cu ameninţare să nu cuteze nicidecum a-i strica casa cea din Neoria. Şi dacă se făcu ziuă spunând tânărul visul către mama conducătorului de lucrări, înţelese şi împăratul care îndată cum auzi, zise cuvântul acesta: Nu vreau să am judecată cu Prea Sfânta Nascătoare de Dumnezeu, ci dimpotrivă voi înnoi locaşul acela cu cele de trebuinţă. Aşadar, cei ce fuseseră trimişi acolo să strice au curăţat baia şi biserica şi le-au înnoit.
După ce au fost terminate lucrările de refacere şi extindere, introducându-se şi apă caldă, impăraţii Roman, Constantin şi Hristofor obişnuiau să folosească această baie. Şi bucurându-se întăriră aşezământul şi cu hrisov de milă ca să aibă venituri anuale asigurate. Şi au dăruit-o unei mănăstiri ca să poarte grijă de baie şi de biserica Născătoarei de Dumnezeu.
Şi câte minuni s-au făcut mai înainte, în mai sus pomenita biserică a Născătoarei de Dumnezeu, le vom lăsa, iară aici vom povesti una spre încredinţarea altora şi nemincinoasa adeverire.
O oarecare femeie bogată, avea o boală cumplită, căci se umflase tot trupul ei atâta, încât s-au umplut de rane foarte respingătoare şi rău mirositoare şi simţea o durere neasemănată; deci cheltuind la doctori toată avuţia ei, nimic nu s-a folosit. Auzind apoi de minunile pe care le făcea Născătoarea de Dumnezeu în Neoriu, s-a dus acolo şi a rămas mai multe zile, dar nu a vindecat-o, că Domnul voieşte să avem răbdare multă, şi pentru aceea uneori nu ne ascultă îndată când cerem ceva de la el, până s-ar arăta răbdarea şi îngăduirea noastră. Dar după ce a văzut că nu s-a folosit s-a dus la biserica cea din Vlaherne, şi căzând pe pământ se ruga acestea, zicând cu lacrimi: „Miluieşte-mă pe mine, Maica lui Hristos Dumnezeu, că fiind lipsită de tot ajutorul omenesc, am nădujduit la tine”. Acestea se rugă de multe ori, şi a noua zi a văzut în vis o femeie încuviinţată şi cinstită, care îi zicea ei: „O, femeie, ce strigi către mine de mă superi neîncetat?”. Iară ea a răspuns: „Ştiu, Stăpâna mea, că pentru păcatele mele mă ispitesc, ci fiindcă pentru noi păcătoşii S-a întrupat din Tine Fiul lui Dumnezeu, şi S-a făcut om, pentru aceasta am alergat către Tine eu nenorocita, ca să mă miluieşti şi să mă vindeci pe mine”, Îi zice ei Stăpâna: „Du-te în casa mea de la Neoria şi acolo vei afla vindecarea”.
Deci după ce s-a deşteptat femeia, mulţumind lui Dumnezeu s-a dus iarăşi în biserica cea zisă şi se ruga Fecioarei, ca să împlinească milostivirea ei pe care i-a făgăduit-o. Deci adormind, a văzut de asemenea pe Stăpâna cu un bărbat evlavios şi îi zicea lui: „Rupe umflătura bolnavei acesteia”. Iar acela a lovit cu toiagul lui pîntecele ei, şi atunci s-a deşteptat femeia, şi a văzut cum că a fost vedenie prea adevărată, că curgea din pîntecele ei atâta puroi şi putreziciune rău mirositoare încât toţi s-au minunat.
Deci a intrat în baie şi s-a spălat şi aşa a ieşit sănătoasă şi vindecată. Şi închinându-se acelui sfânt loc, tămâia cu mirodenii, mulţumind Prea Sfintei Stăpâne de Dumnezeu Născătoare, întru slava Celui ce S-a născut dintru dânsa, Hristos Dumnezeul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu